Literatură pentru copii

LITERATURĂ PENTRU COPII

Snoava

             Păcală şi boierul

,,Snoava este o operă epică în proză sau în versuri, de scurtă întindere, în care se relatează o întâmplare cu final hazliu şi se face haz pe seama unor defecte omeneşti, cum sunt lenea, prostia, îngâmfarea, minciuna, zgârcenia sau hoţia, pentru a le corecta. Este înrudită cu anecdota prin umor. Unii dintre eroii snoavelor româneşti sunt Păcală şi Tândală. Snoava tratează un incident neînsemnat la prima vedere, dar care se arată a fi semnificativ, plin de învăţăminte pentru ascultători.”

,,De exemplu: Isprăvile lui Păcală, de Petre Dulfu (Moştenirea, Vânzarea, Împăţirea comorii, Fluierul, Caprele popii, Boii lui Păcală, Moara dracilor etc.), Ion Creangă (Păcală), Ioan Slavici (Păcală în satul lui) etc.”

,,Tematica, personajele, conflictul şi scenariul sunt scoase din realitatea cotidiană, de dimensiuni realiste, pe alocuri cu exagerarea îngăduită de limitele verosimilului. În centrul atenţiei se află personajul negativ, dezvăluindu-se apucăturile urâte. Uneori personajul pozitiv poate să lipsească.”

,,În funcţie de termenii conflictului, se disting:

-snoave sociale (construite pe raportul stăpân – slugă, bogăţie – sărăcie)

-snoave familiale (centrate pe relaţiile soţ – soţie (zugrăvesc infidelitatea femeii), părinţi – copii, fraţi mai mari – mezin, fraţi buni – vitregi etc.).

-snoave morale (reflectând opoziţia dreptate – injustiţie, vitejie – laşitate, înţelepciune – prostie, hoţie – cinste etc.)” (Hobjilă, 2009, p.189)

Caracteristici:

- apartenenţa la genul epic;

-construirea acţiunii în jurul unui singur fir epic;

-subiect foarte simplu, care implică un număr mic de personaje;

-valorificarea a diferite tipuri de comic: de limbaj, de situaţie, de caracter;

-caracter anecdotic, umoristico – satiric;

-prezentarea unor personaje – tip: românul Păcală/Tândală, turcul  Nastratin, Hogea, rusul Ivan Turbincă

-valorificarea unor mijloace specific de sancţionare a aspectelor negative ale socialului/individualului: umorul, ironia, satira etc., reflectând – mai subtil sau mai acut – atitudinea societăţii faţă de acestea.

,,Păcală, erou al snoavelor populare românești, este cunoscut pentru umorul și istețimea sa, ascunse sub o mască de naivitate și simplitate. Tratează autoritățile sătești (popa, boierul, judecătorul) cu îndrăzneală și ironie usturătoare. Este însoțit,de Tândală. Un personaj fictiv din folclorul românesc. Numele său provine din verbul a tândăli - cu sensul de a pierde vremea şi este cunoscut ca fiind un leneș, care nu are vreun rost.”

Păcală şi boierul                 

              

                                                                                  de Ioan Slavici           

                    

,,Odată, Păcală stătea la marginea unei păduri. Deodată vede o trăsură venind spre el. Repede se scoală, ia un trunchi mare de copac, şi-l ridică drept în sus. În trăsură era boierul, cucoana şi vizitiul, care mâna caii. Boierul, văzând pe Păcală, spuse vizitiului să oprească trăsura:

– Bună ziua!

Păcală răspunde:

 – Mulţămim!

– Dar ce faci aici?

– D-apoi, cucoane, ia, am pus şi eu lemnul ista să se hodinească olecuţă, că apoi îl duc acasă. Da’ dumneavoastră unde vă duceţi?

– Eu am auzit de unul Păcală, care păcăleşte oamenii, şi mă duc să-l găsesc, să mă păcălească şi pe mine. Păcală îi zice boierului:

 – Nu te mai duce, cucoane, că eu sunt Păcală. Dar acum nu pot să vă păcălesc, că am uitat păcălitorul acasă. Daţi-vă jos din trăsură, să-mi aduc păcălitorul. Dumneavoastră, cucoane, ţineţi lemnul ista bine, să nu se clatine, că eu vin îndată.

Când boierul ţinea cât putea trunchiul să nu se clatine, Păcală se sui în trăsură şi plecă. Se face noapte, şi Păcală nu mai vine. Stau aşa toată noaptea şi a doua zi după-amiaza. Numai ce trece un om.

– Bună ziua! zice omul.

– Bună ziua! îi răspunde boierul.

– Dar de ce staţi dumneavoastră acolea?

– Aşteptăm să vină Păcală de-acasă cu păcălitorul, să ne păcălească. Mi-a spus că vine degrabă cu trăsura, şi nu mai vine. Atunci omul spune boierului:

– D-apoi, cucoane, nu-i destulă păcăleală asta, că s-a dus cu trăsură şi cu cai cu tot?

Şi aşa rămase boierul păcălit şi fără trăsură.”

APLICAŢIE:

Este textul acesta o snoavă? Identificaţi trăsăturile snoavei.

Ce stare de spirit vă produce citirea sau ascultarea unei snoave?

Fixati momentele subiectului.

TEMA: Naraţiunea care îl are pe Păcală personaj principal satirizează prostia şi îngâmfarea boierească printr-o relatare plină de umor.

TITLUL: Se bazează pe o antiteză continuată prin acţiune. Este alcătuit din substantivul comun “boierul”, care denumeşte pe păcălit şi din substantivul propriu “Păcală”, numele păcălitorului. Cele două personaje sunt tipuri umane opuse. Boierul nu are nume pentru a sugera posibilitatea existenţei sale oriunde şi oricând.

SUBIECTUL:

Expoziţiunea: Păcală, aflat la marginea unei păduri, se gândeşte ce să mai facă.

Intriga: La vederea trăsurii, ridică în sus un trunchi mare de copac.

Desfăşurarea acţiunii: Boierul se opreşte şi curios, îl întreabăce face. Îi răspunde că vrea să ducă trunchiul acasă. Boierul îi mărturiseşte că ar dori să fie păcălit de Păcală.

Punctul culminant: Eroul îi spune cine este şi-i cere boierului să ţină trunchiul şi îl roagă să-i dea trăsura ca să meargă acasă după păcălitor.

Deznodământul: După o noapte şi o zi de aşteptare , boierul continua să-l aştepte pe Păcală să se înapoieze. Un trecător îi atrage atenţia boierului că a fost păcălit.

ÎNVĂŢĂTURA: Cuvintele trecătorului ascund învăţătura snoavei: prostia şi îngâmfarea se plătesc scump. Drumeţul îndeplineşte rolul înţeleptului, cuvintele sale constituind morala snoavei. Vorbele lui sunt expresia profunzimii gândirii poporului, care de-a lungul existenţei sale, l-a văzut pe isteţ câştigător, iar pe naiv păgubit şi păcălit.

PERSONAJELE acestei snoave sunt: Păcală, boierul, drumeţul, cucoana, vizitiul.

Păcală, şiret şi isteţ, reuşeşte cu uşurinţă să păcălească boierul îngâmfat şi naiv. Purtându-se cuviincios, el nu trezeşte bănuieli şi înscenează rapid o păcăleală boierului convins că nu poate fi păcălit de un simplu ţăran.

CARACTERIZARE INDIRECTĂ: El se defineşte prin limbaj şi fapte ca un om perspicace, prudent, cu simţul umorului.

MODURI DE EXPUNERE: Naraţiunea are un ritm dinamic susţinut de numărul mare de verbe şi de alternanţa timpurilor verbale : “stătea”,”se uită”, să oprească”,”am să vă plătesc”etc. Dialogul dinamizează naraţiunea, dar are de asemenea şi un rol important în caracterizarea personajelor.

            Prin evidenţierea aspectelor negative, ridiculizarea defectelor omeneşti, snoavele au avut un rol însemnat, căci dintre toate naraţiunile în proză, ele sunt specia cea mai vie, care circulă şi azi cu vigoare în toate părţile ţării. Snoavele sunt plăcute pentru caracterul lor realist, pentru oglindirea unor fapte şi concepţii care corespund unei mentalităţi mai evoluate, precum şi pentru umorul sănătos şi optimist.

Bibliografie:

Hobjilă, Angelica, Literatura română şi literatura pentru copii, în volumul pentru specializarea „Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar”, ID, anul II, semestrul I, Iaşi, Editura Universităţii "Alexandru Ioan Cuza", 2009.

http://www.docfoc.com/legenda-snoava-basmul-si-balada (accesat la data de 25.03.2016)

http://www.povesti-pentru-copii.com/ioan-slavici/boierul-si-pacala.html (accesat la data de 24.03.2016)

Recenzia cărţii

1.      Date tehnice ale lucrării

Petre Dulfu (1966), Isprăvile lui Păcală, Editura Garamond, Bucureşti

2.      Date despre autor

Petre Dulfu a fost un autor de basme, poet, profesor, traducător și doctor în filozofie. În anul 1894 a debutat editorial cu Isprăvile lui Păcală. Premiată de Academia Română.

3.      Structura lucrării

Cartea este structurată în XXIV de capitole, fiecare cuprinzând câte o ispravă de-a lui Păcală.

4.      Conţinutul

Cartea Isprăvile lui Păcală, face parte din colecţia Biblioteca Şcolarului, din care aflaţi isprăvile lui Păcală cel glumeț, isteț și descurcăreț. Unii îl iau drept prost, dar vorba ceea, ,,e prost cine mă crede prost”. “Toate păcălelile lui ascund un tâlc, ele răzbună necazurile unui popor înzestrat, împins la fund”.

5.      Concluzia

Toţi îl cunoaştem pe Păcală. Este unul dintre cei mai iubiţi eroi ai snoavelor populare româneşti. Păcală este inteligent, sincer, isteţ, liber ca pasărea cerului, un justiţiar iubitor de adevăr şi dreptate, şugubăţ nevoie mare şi amuzant până peste poate. Cu vorbele lui în doi peri, făcând pe prostul şi ascunzându-se sub o mască de naivitate și simplitate, el găseşte ac de cojoc oricui. Păcală ştie foarte bine cine este şi care este rostul lui pe lume. Pentru el, lucrurile sunt foarte clare: nu suportă urâtul, prostia şi nedreptatea. Folosind umorul, farsele şi păcălelile, el îi pedepseşte pe cei certaţi cu legile omeniei şi îi altoieşte zdravăn ca să-şi înveţe lecţia şi să n-o mai uite câte zile vor avea. Cu siguranţa citind isprăvile lui veţi privi cititul ca o modalitate de  relaxare.